Pot sa te rug ceva?

Nostalgiile de gen mi-au adus aminte de bunicuta lui Gab, care face tot felul de covorase frumoase, perfecte de pus pe parchet. Wish I could do that!

The problem with not owning a proper camera

Traim intr-o lume a imaginii.. toata lumea ar trebui sa aiba dreptul la o poza (self-made)

Two small steps.. to beauty

Imi place lumea asta larga a internetului, in care am ocazia sa si lucrez dar sa si pierd vremea aiurea, pentru ca te inconjoara cu lucruri bune. Ma rog, daca stii sa le alegi. Destul de greu dai de un lucru ca lumea (vorbesc acum strict proportional), insa si cand gasesti ceva, it's a keeper.
Cred ca fiecare blogger ar trebui sa aiba pe undeva un coltisor de recomandari, must-reads for lazy days, spre care sa indrepte atentia cititorilor sai. Calitatea garanteaza fidelitate, I'll tell you this.

Pe Olivia am descoperit-o de cateva luni, insa doar acum cateva zile mi-am dat seama ce face ea de fapt. Bine-nteles ca mi-a placut de ea din prima clipa, cand ne-a facut cunostinta (virtual) Andrada - Olivia are un magazin online care de cateva saptamani este furnizor Charity (drept pentru care am un sampon divin in baita, pe baza de masline bio). Initial, mi-a placut de Olivia pentru ca o cheama ca pe mine - if you didn't know ;) Apoi mi-a placut pentru ca am comunicat ok. Apoi am inceput colaborarea pentru Charity, am cumparat samponul - divin. Azi i-am citit blogul. Il frunzarisem eu inainte, insa ma gandeam ca e normal ca un magazin sa faca reclama produselor pe care le promoveaza. Pe parcurs insa mi-am dat seama ca nu e chiar asa - vesnica dilema cu oul sau gaina. Apoi mi-am dat seama de experienta mea cu Charity, cum imi aleg (majoritatea) produselor ce sunt pe site, si cum ma mandresc cu faptul ca le folosesc si le recomand amicilor mei. As I said, calitatea iti aduce si fidelitatea. Si asa am ajuns sa o inteleg (un pic) pe Olivia. Pana la urma, face eforturi sa explice ce si cum e cu lumea asta a produselor organice, incearca sa faca o educatie a frumosului. Pentru asta vi-o recomand. Pentru ca imi face placere sa ma inconjor de oameni frumosi, sanatosi si funky - diferiti, zglobii sau poeti neintelesi (ca sa nu zic deprimati). Asadar, veti gasi la mine cateva recomandari de oameni frumosi pentru ca this is what I do best. Imi recunosc statutul de "editor" rather than "creator", de "organizator" si nu de "artist". Which is why I am not a good journalist, but a friendly PR :)

Sa revin insa cu picioarele in virtual si sa va mai spun ceva dragut - un site recomandat de Diana, o fata frumoasa. Dupa ce m-a plimbat pe site-uri de design, datorita carora m-am simtit mica si total ne-creativa :( , mi-a dat asta: Design Sponge. Imi place pentru lucrurile de la Ikea reinventate in non-banal, pentru portelan, tapetul cu flori, piatra slefuita de rau, lemnul - o nostalgie a la Baudrillard care nu se termina trist. Hai sa ne cheltuim averea facuta in uzine pe a ne face o casa ca a taranilor din secolul trecut. Come to think of it, ale taranilor din mai multe timpuri, mai multe locuri. I'm ironic si nu prea. M-a prins lumea asta, ce sa mai.

Acestea fiind spuse, Cata e convinsa ca s-a angajat intr-o uzina culturala. Iar Stef asteapta o revolutie culturala. F*ck intelectualism, hai sa fim preistorici :)

Mi-am facut curaj

Mi-am facut curaj in weekend: mi-am propus sa merg azi la munca pe bicicleta.
M-am trezit de dimineata, am verificat vremea - nu am scuza.
Am rumegat la gandul ca va trebui sa iau la roata toata calea Floreasca la 5pm (drum spre dentist), si mi-am spus rugaciunea sa se stea la ora aia bara la bara -ca sa ma pot strecura linistita printre masini.

Casca ioc, lumini ioc (desi am improvizat ceva cu o lanterna:)), claxon ioc. Ma si vad intinsa comod pe asfalt de vreo masinuta grabita.. :-s No, acuma, fie ce-o fi. E prea frumos, mi-e prea dor de bicicleta mea, imi bate inima mai sa-mi sparga pieptul (de mandrie, of course).

Hai - wish me baftuta!

Later edit: I'm alive :) dar a fost o aventura, indeed!

I'm not a mint person

Cred ca a venit timpul sa mai scriu nitel despre ce imi place. Nu voi face o descriere a la Foutaises, n-am atata rabdare.
Nu inteleg un lucru: cum e posibil sa ador filmele spaniole&sud-americane, insa sa nu suport cartile. Am tremurat din tot corpul la Mar Adentro, Volver, Lucia y el sexo, Y tu mama tambien - m-am simtit apropiata de experientele, culorile, joie de vivre, gandurile si reactiile personajelor, le-am regasit pe pelicula ca intr-un vis complex. Cartile insa, de la Marquez la Saramago - blank - nu-mi spun nimic, le citesc cu lene, parca nu mai trec paginile. Sunt dezamagita. Ce vedeti voi in ele si eu nu vad :(?

To be totally frank with you, ultimul autor pe care l-am citit usor a fost Murakami (Sharky Murakami, cum ii zice Gabishcu).. in rest.. greu-greu. Is it just a phase?

Touch of Cuba

Stiam de la inceput despre ce e vorba. Cu toate astea, pozele lui mi-au lasat un gust de Cuba. Poate si dintr-un fel de nostalgie pentru momente netraite, locuri nevizitate.. inca.. oameni frumosi din filme ca Before Night Falls.. Beauty, I tell you - the type of beauty you find only in old pictures or (better yet) memories of adolescent summer nights, sweating hormones.

delicious!

Pics via Alex Galmeanu

Love at first sight

Well, they're here!
Primele firicele au scos capul - uff, si cat le-am asteptat. Nu aveti idee ce dezolant este sa privesti in fiecare dimineata pamantul negru, uscat.
"Sa le mai ud?" hmmm.. 2 secunde de pauza.. "hai ca nu le ud, ca pe cimbrul (trecut) l-am innecat cu apa :("
"Hai sa mai astept"..

Si am asteptat. Iar ieri, chiorandu-ma in infinitul negru, ce-mi vazu ochiul? Putin verde. Azi e deja un pic mai mult. Negru si verde - de acum combinatia mea favorita de culori (I should start a fashion)!

Which reminds me, Marthuca are azi interviu la MaiMultVerde - we (the children&I) wish her all the green/fresh bafta in the world! Knock them cracanatz :))

Ceea ce va urez si voua.